Astazi.

Minunate zile in care toti oamenii se ocupa de durerile altora si niciodata de fericirea lor,in care toti evitam sa spunem ceea ce simtim din orgoliu sau pur si simplu pentru a evita anumite reactii. Suntem prea ocupati cu lucruri minore si banale de altfel,ne gandim prea mult cum sa realizam lucruri marete si evitam lucruri atat de simple dar care cu siguranta ne vor aduce fericire.Sunt scarbita pentru ca toti se cred puternici si sunt plini de mandrie iar daca i-ai scoate din tipare,i-ai pune sa faca ceva neobisnuit imediat nesiguranta si frica de esec s-ar instala in mintile lor. Pentru ca asa sunt oamenii plini de prejudecati,le este frica de necunoscut crezand ca vor esua. Pana nu incerci,nu ai cum sa pierzi ceva,iar mai tarziu vei trai cu regretul ca putea sa fie ceva minunat,sa iti schimbe viata,iar tu ai fost atat de las incat nici puterea de a incerca nu ai avut-o. Oare cati dintre "curajosii" acestei lumi ar putea sa plece intr-o zi de acasa,fara o destinatie anume. Cati dintre noi am putea sa ne trezim intr-o zi sa luam niste haine gasite pe scaun si sa iesim pe strada fara sa ne uitam deloc in oglinda? Nu multi. Pentru ca suntem prea ocupati de aspectul "ambalajului" decat de continutul acestuia,de sufletul nostru care este privat de fericire doar pentru ca noi ne ocupam cu alte lucruri.